All posts by Adrian Mogoș

Gunoaie din Italia plimbate prin România de o firmă din Slovacia

Cel puțin 100 de tone de gunoaie din Italia au intrat în octombrie 2021 în România pe sub nasul polițiștilor de frontieră de la Arad. Întreaga afacere este anchetată de autoritățile române și cele slovace.

Fratelli Zappettini SRL este, potrivit propriului site, una dintre cele mai importante companii de colectare a deșeurilor din Bergamo, Italia. „Oferim clienților noștri asistență completă pentru toate aspectele de mediu și ecologice”, laudă firma.

Și, într-adevăr, a oferit. A trimis gunoaie în România și Slovacia prin intermediul unei firme elvețiene, Wireless Solution SA, controlată de trei cetățeni italieni. La aproape o lună după încheierea afacerii, Wireless a intrat în faliment, după cum reiese din Registrul Cormerțului din Elveția.

Cinci camioane cu deșeuri municipale, peste 112 tone, au fost descoperite de comisarii Gărzii de Mediu la sfârșitul lui octombrie 2021 la marginea orașului Lugoj, într-un punct de lucru al unei firme din Oradea.

Casavea Recycling Company SRL a fost înființată la data de 4 octombrie 2021, cu aproximativ trei săptămâni înainte ca TIR-urile să fie interceptate de Garda de Mediu.

Comisarii au stabilit că firma nu avea autorizații să neutralizeze deșeurile în România. La aceeași concluzie au ajuns ulterior și colegii lor din Slovacia când au verificat firma Casevea s.r.o., cea care deține jumătate din Casevea Recycling Company SRL.

Celălalt asociat al firmei românești este slovacul Štefan Jaš, iar ca administrator figurează concetățeanul acestuia, Dimitri Cohen. Numele celui din urmă apare în toate documentele celor cinci transporturi de deșeuri trimise din Italia spre România.

Traseul gunoaielor a fost următorul. Pe 19 octombrie 2021 au fost expediate din Italia spre Slovacia unde ar fi trebuit descărcate și apoi neutralizate.

Acest lucru nu s-a întâmplat. Transporturile au redirecționate pe 25 octombrie spre România unde au fost depistate de Garda de Mediu care a decis returnarea lor în Slovacia.

După finalizarea anchetei din care a rezultat că deșeurile nu sunt de fapt cauciuc și plastic, așa cum era trecut în documentele de transport, Garda de Mediu a anunțat autoritățile din Slovacia, Italia, Elveția și Polonia, țara de origine a transportatorului.

Ancheta din Slovacia a demarat la sfârșitul lui ianuarie 2022 când polițiștii și inspectorii de mediu din orașul din Žilina au aflat că într-o parcare sunt garate câteva semiremorci asupra cărora există suspiciuni privind încălcarea legislației de mediu.

Deșeurile din Italia au ajuns într-o parcare din Slovacia

Controlul efectuat de SIŽP – Slovenská inšpekcia životného prostredia (Inspectoratul de Mediu din Slovacia) în februarie 2022 a scos la iveală că transporturile de deșeuri au fost ilegale și au cerut autorităților italiene să le preia, așa cum prevede legislația europeană.

Inspectorii slovaci au decoperit și ei că deșeurile nu erau materiale plastice, cum se menționa în documentele de transport, ci gunoaie municipale, deșeuri textile și de hârtie sau polistiren, toate prezentând urme de poluare.

La control a participat și un reprezentant al firmei de transport din Polonia care a declarat că deșeurile au fost trimise din Italia direct spre România de unde a fost nevoit să le aducă în Slovacia.

Practic, gunoaiele s-au plimbat aproape jumătate de an prin Europa. Au fost încărcate în Italia și trimise în Slovacia unde ar fi trebuit distruse. Acolo nici măcar nu au fost descărcate, ci trimise în România ca și cum ar fi provenit din Slovacia.

Din România au fost expediate în Slovacia ca și cum ar fi provenit din România. În Slovacia, neputând fi neutralizate, au ajuns în parcarea în care au fost găsite de autorități.

Când Garda de Mediu din România a inspectat punctul de lucru al Casevea de la Lugoj (foto jos), au constatat că nu există instalație de reciclare, ci doar o platformă de beton.

Concluzia a fost că trasferul de deșeuri din Slovacia în România a fost unul ilegal, firmele răspunzătoare fiind Casavea din Slovacia și intermediarul elvețian falimentar.

Și autoritățile slovace au ajuns la același rezultat: transportul intercomunitar de deșeuri a fost ilegal din cauza mențiunilor eronate făcute în documente.

Garda de Mediu a anunțat Parchetul pentru că transferul ilegal de deșeuri constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare între doi și șapte ani.

Documentele la care NEWSROMANIA.NET a avut acces arată că între intermediarul elvețian și Casavea din Slovacia a fost încheiat un contract privind transportul a 300 de tone de deșeuri, de trei ori mai mult decât au identificat autoritățile.

Transporturile ar fi trebuit să conțină deșeuri sortate din plastic și cauciuc

Mai mult, firma transportatoare din Polonia a emis cel puțin o factură către intermediarul elvețian în care se menționează că transportul deșeurilor se făcea direct din Italia spre România.

Casavea Eco s.r.o. a fost înființată în 2016 și funcționează cu actualul nume de la jumătatea anului 2021. Este deținută în mod egal de două firme slovace: Wirecard-N10 s.r.o. și Marboos-L s. r. o.

Dimitri Cohen, administratorul Casavea din România și persoana a cărui nume nume apare în documentele de transport al deșeurilor, a fost pentru o scurtă perioadă de timp, asociat și manager al Casavea din Slovacia.

Wirecard-N10 și Marboos-L sunt deținute la rândul lor de câte două firme, iar acestea de altele și tot așa. Este, de fapt, o încrengătură de companii care se dețin între ele, au același sediu și același manager, Miroslav Slezák. Firele duc la un off-shore din Seychelles și o firmă din Cehia.

Numele lui Slezák apare în zeci de firme înregistrate pe tot teritoriul Slovaciei, multe dintre ele implicate în nereguli legate de TVA. În urmă cu doi ani, cotidianul slovac Denník N scria că nici Fiscul, nici Poliția și nici măcar poștașul nu puteau să-i dea de urmă lui Slezák.

În două articole publicate, jurnaliștii atrăgeau atenția asupra faptului că o firmă înregistrată pe un câmp din mijlocul unei păduri din satul Hrnčiarska Ves, unde figurează și firmele care orbitează în jurul Casavea, a declarat bunuri în valoare de aproape 100 de miliarde de euro, cât PIB-ul țării.

Managerul firmei din pădure era tot Slezák, un individ care figura ca fiind directorul unuia dintre cei mai mari datornici la bugetul Slovaciei, cu aproape 100 de milioane de euro, mai scria Denník N.

După apariția primului articol despre afacerile sale, Slezák a făcut modificări în documentele oficiale ale firmelor. Din acestea reieșea că firma datornică avea legătură cu agenți KGB de rang înalt care făceau nestingheriți afaceri în UE. Pare absurd, menționau jurnaliștii slovaci, ca doi spioni să se laude cu afacerile lor în Slovacia.

Cu spioni sau fără, deșeurile din Italia continuă să inunde România prin diverse rute. Chiar dacă transporturile ilegale cu gunoaie sunt pedepsite cu închisoare, până acum magistrații români nu s-au arătat dornici să trimită după gratii afaceriștii prinși că încalcă legea.

The production of this investigation is supported by a grant from the IJ4EU fund. The International Press Institute (IPI), the European Journalism Centre (EJC) and any other partners in the IJ4EU fund are not responsible for the content published and any use made out of it.

The dark business of European green waste

A narrow and dirty road, scattered with potholes, leads to muddy ground near the small town of Bolintin-Vale, in south Romania. Once a field for crops, the site has since been covered by piles of used building materials, plastic, tyres, and trash. The locals set fire to this waste to extract any valuable resource they can sell for a few Euros. Toxic fumes released from the burned garbage spread 25 kilometers, to Romania’s capital Bucharest, a city of two million people, is one of a major causes of air pollution.

The illegal landfill stretches over ten hectares. This is one of hundreds of such sites which have appeared in the last decade, due to a failure of negotiations between the EU and Romania, which acceded to the union in 2007.

“Currently, the burning has stopped in Bolintin-Vale,” says Octavian Berceanu, environmental activist and, until last year, the head of the Romanian National Environmental Guard, a state body which investigates environmental violations.

While our shoes sink into the landfill, Berceanu explains that car tyres are the type of waste which locals burn the most, because they can recover valuable metals from the material.

“The amount of tyres brought into Romania from the West is large,” he goes on. “They appear on paper as second-hand goods, but disappear on the road and are burned or buried in gravel pits. Some reach cement factories.”

The Village That Burns Tyres for Cement

The small settlement of Chișcădaga is located ten kilometers from the medieval fortified town of Deva, in western Transylvania. The streets are deserted mainly due to the Covid-19 pandemic, but looming over the houses is the village’s own fortress: the HeidelbergCement factory.

When it rains, one can hardly see the difference between the ashen clouds and the toxic gas gushing from the factory’s chimneys. When there is no rain, Chișcădaga is swallowed in a mist of gray dust. The German company, HeidelbergCement, owns three factories in Romania, and ranks second largest in the world in cement production and third in concrete production. In the factory yard lies a mountain of tires.

“Now they’re stocking up,” says a local. “They will start burning them in the spring. Then you’ll see the real pollution.”

Chișcădaga plant. Photo: Adrian Mogoș

Other piles of tyres lay hidden among the surrounding hills. Used plastics and second-hand clothes are also burned to obtain the gas needed in the manufacturing process.

“Cement producers use waste through intermediaries,” explains a commissioner of the Romanian Environmental Guard. “All the cement factories have on their premises a buffer company that closes contracts.” In Chișcădaga, this is Thermo Recycling, a German-controlled Austrian business at HeidelbergCement, which produces alternative fuel for the cement plant.

The investment was made by an Austrian company, owned by Thermo Recycling’s shareholders. However, the spokesperson of HeidelbergCement Romania explains to us that the equipment used to burn waste and its location belong to the cement factory.

Asked about the type of garbage burned in Chișcădaga, the German representatives of the company assure us that HeidelbergCement does not work in Romania with suppliers who import waste.

HeidelbergCement factory in Chișcădaga (Photo: Adrian Mogoș)

“Our contracts contain a clause that obliges suppliers to use only waste generated in Romania,” the company states. “Every year, HeidelbergCement Romania requests all its suppliers to sign a document attesting that all the delivered waste is generated in Romania.”

But these statements are contradicted by investigations performed by the Romanian authorities. In the first ten months of 2021, several shipments of waste from Italy to Thermo Recycling were stopped at the Romanian border. The Environmental Guard also found large quantities of plastic and rubber waste in the possession of a company dealing with second-hand clothes, and were due to arrive in Chișcădaga.

Thermo Recycling’s name was also mentioned in a criminal investigation launched in June 2016 after the National Environmental Guard performed a spot-check on a truck inside the factory, with waste from Italy. According to the accompanying transport documents, this contained plastic and rubber waste.

The surprise came when the commissioners checked the goods. They found unsorted municipal garbage, but also medical waste which, according to European legislation, is hazardous, and requires a different export/import and recycling regime.

2016 inspection at Thermo Recycling

Thermo Recycling refused the waste transport, and the Italian shipping company and its representative were sued. The trial is still pending. We tried to find out how the incineration business works in the factory, but without success. Both Thermo Recycling and HeidelbergCement denied us access.

The prosecutor who investigated the case is Teodor Niță, who specializes in environmental crime and is a member of the European Network of Environmental Prosecutors, a European Union structure. He explains that the technology of cement factories in Romania is outdated.

“They do not have filters or, if they do, they do not use them because this is expensive,” he says. “The smoke comes out and it rains with dioxins and furans [a colorless, volatile liquid used in chemical manufacturing industries]. Around the factories, it is like the apocalypse! The earth is burned! Cancers [among those living close to the factories] have increased by 300-500%. It’s having a galloping effect! Another effect is economic. The cement that comes out is of poor quality.”

Prosecutor Teodor Niță

The magistrate also says that in the last ten years he has tried to explain to the 11 Romanian environment ministers that imported and local waste to be used in industry must be subject to an excise tax, because it is a product used for energy.

“The answer from one minister shook me up. She said: ‘We can’t do this because it would upset the big cement producers who have a very strong lobby’,” says Niță.

The Romanian authorities have tried to have more oversight on the types of waste burned in cement plants. In 2018 the factories had to introduce an additional online monitoring system that detects pollutants spilled into the atmosphere, and alerts the authorities if the permitted limits have been exceeded.

However, the monitoring of the extremely toxic substances of dioxins and furans is performed once in every six months, says a commissioner from the Environmental Guard. “The analysis of dioxins and furans are very expensive and what do factories do? A week before the lab comes [to analyze], the factories are burning a different kind of waste. ”

Prosecutor Teodor Niță outlines an even more tragic picture. “At night, when people sleep, cement factories open their filters,” he says. “In the morning, the doctors register another two cases of cancer.”

EU report: Legal Waste “Disappears” from Legal Market

A 2021 European Commission study shows that illegal waste activities are caused by firms operating in the waste field seeking to reduce their costs.

The same report states that in EU countries, such as France, Italy and Germany, large amounts of non-hazardous and hazardous waste are disappearing from the legal market.

The most common method of garbage trafficking is for exporters and intermediaries to redefine trash as second-hand goods. Thus, waste, which is mainly textile, electrical and electronic, is no longer subject to waste transfer laws.

The illegal waste market has an estimated value of 3.7 to 15.5 billion euros a year, with the most profitable businesses being non-hazardous waste. This data was confirmed to us by European law enforcement agency Europol. A spokesman for the agency tells us that “when we talk about illegal waste trafficking, we are also talking about an underground economy, corruption, forgery, and money laundering.”

The Europol representative also explains that in terms of the illegal waste business, the Schengen area represents a problem because there are no borders to stop criminals. In the Schengen area, shipments of waste are checked randomly rather than systematically, according to the police unit of the German custom (Zoll).

“Used Condom” Declared a Second Hand Good at Romanian border

A report by the Romanian Ministry of Interior in August 2021 points out the difficulties for the police and environmental guard in detecting the difference between waste and second-hand goods at the borders.

“Once the goods reach the Romanian border, the importer declares them to be ‘waste’ at the Revenue Services, so they do not pay taxes,” says an Environmental Guard commissioner. “When the transport is intercepted by the Environmental Guard or the Police, the importer declares the goods are ‘second-hand’, because they do not have proper documents for waste shipment.”

Romanian Environmental Guard inspects a lorry

But these declarations become absurd in practice. Prosecutor Teodor Niță tells us that in one case he found used condoms that were declared to be second-hand goods. In another, permethrin – an insecticide that causes neurological disorders – was found in the goods put up for sale.

Imported second-hand electronics and appliances must also be accompanied by a six-month warranty, as they are destined for resale. This did not happen, allegedly, in the case of a company from the Transylvanian town of Reghin, where 12 metric tons of such products were found.

The prosecutor’s office opened an investigation in August 2021 and the waste was due to be returned to Germany. We identified the source of the goods was from a Lutheran Church donation center in Kronach, Bavaria, and a dismantling company in the neighboring town of Sonnefeld.

Representatives of the donation center declined to comment. The Sonnefeld-based company stated the goods were checked by the German authorities and could prove with documents and photographs that these were second-hand.

During the investigation, we identified several shipments of waste from Germany which were declared illegal by the Romanian authorities.

The reason for this export of waste is economic: a German company can make more money from outsourcing its waste to Romania. “A German waste collecting company pays a lot of money to recycle the waste [at home], so only makes a small profit,” says Berceanu.

Octavian Berceanu

“But when the same company exports this waste, their profit increases exponentially. Instead of paying 400 to 500 euro/metric ton, the company pays 200-300 euros to another firm in an Eastern European country, where it is difficult to trace the waste and it is lost.”

Officially “no illegal transport” of waste to Romania

Under EU law, when the state authorities discover a shipment of allegedly illegal waste, they are obliged to notify those from the country of origin about the goods.

Germany, the most industrialized EU state, appears in global statistics as the best national example in recycling. As thousands of tons of waste are shipped from there to Romania, we ask the German Federal Environment Agency for comment.

Harald Junker, a prominent representative of the Agency, tells us that the Romanian authorities do not notify their German counterparts of illegal transport. In addition, he argues that Europol’s information is not based on exhaustive data.

After four months of emailing with Junker, we surprisingly learn there were no illegal exports to Romania in recent years. However, the Romanian documents we had access to show the opposite, with much information sent to the German Environmental Agency.

“Crimes against the environment cause significant damage to human health,” states a Europol document. “Waste trafficking demonstrates the scale of the problem. Traffickers rely heavily on the use of fraudulent documents.”

German Waste Exports to Romania: Official Info Changed, Destinations Replaced

Fourteen years ago, German businessman Markus Dambeck established a waste import company in Romania called RIGK SRL. The Romanian company’s sole shareholder is RIGK Gmbh from Germany, with Dambeck as manager of both firms.

In November 2021, Dambeck and RIGK SRL were convicted of illegally importing waste. He received two years in prison under probation, while his company received a criminal fine of 20,000 euros. The Romanian Criminal Code punishes illegal import operations with imprisonment from two to seven years, and under certain conditions, it can go up to twenty years.

RIGK Romania bought 204 tons of plastic packaging from RIGK Germany between 2018 and 2019, court documents show. The waste was due to be recycled at the Romanian company, according to the transport document. Instead, it was temporarily stored at the RIGK premises and subsequently shipped to another city for recycling.

“The real destination has been changed on the national territory, and the accompanying documentation [relevant for European import/export] was also replaced,” the court decision states.

In front of the judge, Dambeck acknowledged the existence of this waste supply chain, but denied violating any Romanian or EU laws. He claimed the shipment of imported waste to another city was due to his company’s lack of a recycling facility and an environmental permit to perform this activity. Dambeck’s excuses were dismissed by the magistrate, who considered that such apologies did not justify breaking the law.

Since 2016, the import and transfer of ‘green’ waste to Romania can only be undertaken by those firms with a specific permit.. ‘Green’ waste, also called non-hazardous waste, is solid waste of plastics, plastics or mixtures of plastics that are not mixed with other wastes and must conform to certain rules.

Dambeck agreed to perform community service, and the judge suspended his sentence. Dissatisfied with this outcome, he appealed.

We speak to the businessman, and ask him how he ended up being convicted. He tells us he is “a victim of the Romanian authorities which are trying to close my business”.

German Trash Shipped to Romania, Returned to Germany, Possibly Forwarded to Poland

Dambeck is not alone among foreign investors who believe the Romanian authorities have something against the waste business. A similar argument was raised by the manager of the German company Melor Edelmetall-Recycling GmbH.

Melor, which is also the subject of a cross-border investigation by Greenpeace, exported almost 900 tons of waste to Romania in 2021 by sea, according to data from the Romanian Border Police. The prosecutor who is investigating the case gave us a different figure: 1,860 tons.

Melor trash shipped to Romania (Photo: Romanian Coast Guard)

Hamburg. The third largest port in Europe. Millions of containers enter and leave every year. A major export product is waste. This was the place of departure for Melor’s containers of trash between March and May 2021 to Romania.

The destination of the containers was Otodix SRL, a company located 50 km north of Bucharest. The containers were forbidden to enter Romania by the authorities at the Black Sea port of Constanța, and returned to the sender. Prosecutors drew up a criminal case for illegal waste transfer.

Otodix, owned and managed by Sorin George Păduraru, also exports waste. In May 2021, two containers on their way to Malaysia were also prevented from leaving by the authorities in the same port and returned to Otodix.

The Melor-Otodix business deal was brokered by a Belgian company. One of its three managers, a Dutch citizen of Chinese descent, set up a recycling company in Romania together with the Otodix boss.

Otodix registered headquarters (Photo: Adrian Mogoș)

As we started to trace the waste, we tried to find out Melor’s manager’s opinion on the return of his waste.

He does not respond to our request, so we visit the company’s headquarters 20 km from Hamburg. Initially, a company representative tells us by phone that he is aware of the criminal investigation in Romania, but refuses to comment.

Soon, the manager appears nervously at the company’s gates. He pretends to know nothing about any criminal case. Then, he suddenly says that he has had enough of this subject and that “the Romanians started something there, but in the absence of any analysis”.

We consulted the laboratory analysis, made at the request of the Prosecutor’s Office, which Melor’s manager claims does not exist. The waste shipped was a mixture of plastic, wood, paper, batteries and accumulators, copper and aluminum alloys, asbestos and rubber insulation, which is against the law.

The conclusion: some waste was hazardous. The garbage was most likely destined to be incinerated in Romania, a source in the Environmental Guard told us. A policeman working on the case confirmed Melor is a suspect in an ongoing criminal investigation.

Melor trash inspected in Constanta (Photo: Romanian Coast Guard)

The head of Melor tells us all his waste is clean and claims it is legal for up to six percent of waste to be contaminated. This is false, says Erwin Verheuge, Chief Inspector of the Belgian Police and author of a handbook on waste shipments for the European Commission.

To be contaminated, a shipment must contain a maximum of six percent mixed “green” waste. This margin is not accepted in all EU countries, and the percentage does not refer to hazardous waste. “It is enough to find a few batteries and/or pieces of asbestos in a transport to be considered illegal,” the officer says.

We followed the route of the German waste, which was rejected by the Romanian authorities, and found out that containers arrived in the port of Hamburg at the end of June 2021 and were unloaded.

Three months later, a suspicious shipment of waste sent by Melor was stopped at the German-Polish border. The import documents stated these were ‘Synthetic fibers’, but the Polish authorities who inspected the goods revealed the waste was a mixture of metal, rubber, electronic parts, plastic and cables. It was remarkably similar to the waste banned in Romania.

From the documents we had access to, the transport broker was the same Belgian company. According to the Brussels Environment Agency, it is not registered as a waste dealer/collector/broker in the Belgian capital region and does not have an environmental permit for the storage or treatment of waste at the address mentioned in the transport documents.

We asked the Polish authorities for details about the transport. Initially, they denied its existence. After we brought the evidence to their attention, they admitted that the waste was marked as illegal by the Polish Environmental Protection Inspectorate, was stopped and then returned to Melor in November 2021.

Romanian authorities have “no idea” about level of waste flooding country

China’s decision in 2018 to ban imports of certain types of waste generated a global tsunami, as exporters of rubbish scrambled to find alternative dumping grounds.

The EU had been sending 85% of its plastic waste to China, but as a result of the restrictive measure, exports halved. Gradually, Romania, Poland and Bulgaria have become more attractive for the illegal waste businesses – an industry which is worth billions of euros.

Trash deposited in a courtyard for alleged recycling

“The main reasons why the less developed EU Member States are countries of destination for waste are related to: [their minimal] customs formalities, the authorities’ limited level of control, the high level of corruption, and the cheap disposal of waste,” states a 2021 Romanian Ministry of Interior report.

During our documentation, we learnt the Romanian authorities have no idea about the exact amount of waste flooding into the country.

“Europe does not have enough storage and recycling capacity,” says Octavian Berceanu, former head of the Environmental Guard. “Unfortunately for Romania, much waste ends up here. The authorities were taken by surprise. I found officials and businessmen involved in organized crime structures. The money [involved in these deals] also goes to politicians.”

The lack of coherence in Romania’s policies had also been detected by European officials. A 2019 EU Council report reveals there is no single comprehensive law in Romania to regulate waste issues. There are 70 laws that refer to waste, which means bureaucratic chaos. There are cases when the same waste offense is punished differently by alternative laws.

There are no specialized judges in this sector, the number of prosecutors dealing with waste are very few, and the Police do not give special importance to crimes in this field. Convictions are few, punishments are low, and some prosecutors do not seem to understand how organized crime networks work in this area.

“The illegal waste market in Romania is bigger than the illegal drug market,” says the prosecutor Teodor Niță. “It’s not a joke. It’s not a risky statement. Waste is much more, more dangerous and more money is involved. I think the legislation has lagged behind. In ten to 15 years we will become a European landfill country where our people will live like rats among the mountains of garbage.”

Romania: Influx of EU Waste, But Lacking Recycling Capacity 

For decades, the Romanian authorities have ignored the garbage business. Following countless signs of alarm, the country finally decided the waste would enter its territory only through 15 border crossing points from February 2022 onwards. Is Romania ready to control these businesses once it enters the Schengen zone of free movement [which does not yet have a set date]?

For 19 years, the Border Police did not have statistics on illegal waste, although they should have such data. Then, in 2020, they had several cases, and in the first ten months of 2021, they stopped almost 14,000 tons which did not meet the legal conditions for entering Romania.

This number looks good in statistics, yet not all these transports were illegal. Take the case of barges with thousands of tons of scrap metal transiting Romania to Turkey.

After the cargo was put ashore, it turned out that the percentage of impurities was very small, so the Environmental Guard gave the green light to the transport, which deeply displeased the Border Police.

In 2021, the Romanian Environmental Guard carried out almost 3,000 inspections related to the transfer of waste, filed 34 criminal notices and issued eight fines totaling around 58,000 euros. In addition, it banned 142 shipments from entering the country. Statistics also show that four shipments of aluminum waste from Romania were not accepted in Turkey.

The illicit waste market is a worrying global phenomenon, according to a November 2021 Global Initiative Against Transnational Organized Crime (GI-TOC) report.

GI-TOC, a global organization of 500 experts, draws attention to the fact that about two billion tonnes of plastic waste are generated annually in the world, of which only 13.5% is recycled. Thus, the global market for recyclable plastic waste, estimated at over €44 billion by 2022, cannot be ignored by criminal groups.

The report pointed to the next illegal waste destinations following China’s 2018 decision: “Romania in particular is already experiencing a substantial flow of plastic waste from EU countries, although it has the second lowest recycling capacity in Europe. Poland receives waste from the EU and the United Kingdom that is erroneously declared recyclable.”

According to GI-TOC, the EU in 2020 had a recycling capacity of 8.5 million tonnes per year, well below the annual quantity it produces, of about 53 million tonnes. Germany is one of the countries that exports the most waste, followed by France and Italy.

EU Ensures Open Borders For Trash

In 2007, EU Member States signed the Lisbon Treaty, setting the Union’s objective to eradicate illegal shipments of waste by 2020. Two years on from this target, we find the phenomenon is far from being annihilated.

With the Covid-19 pandemic began to wreak havoc and the first lockdown was enforced, the European Commission sent a memorandum to the member countries to ensure a `green line` for waste shipments, similar to food or fuel.

EU officials believe that waste companies provide an essential service to society, so they have to move their waste from the West to the East without delay “in order to become a resource for another industry or to get the most appropriate treatment in the EU. This is beneficial for the protection of health and the environment,” states the European Commission memo.

The trade in waste on the West-East chain existed even before the fall of the Iron Curtain. A business run by the Communist secret police, the Securitate, in the late 1980s seriously endangered the health of Romanians and was on the verge of destroying the Danube Delta, now a UNESCO heritage site.

Out of 4,000 tons of extremely toxic waste, 2,400 tons were donated to a Romanian town hall by a foreign company. In the early 1990s, the Romanian oil tanker where the toxic waste was still stored disappeared permanently.

Currently, waste transactions involve both “white-collar workers” and cross-border organized crime networks. One solution could be the digitization of waste in a system which tracks the transport of waste online, similar to the monitoring of the movement of wood. To have a record of where waste has come from and where it is going could help the fight against black money and corruption.

The production of this investigation is supported by a grant from the IJ4EU fund. The International Press Institute (IPI), the European Journalism Centre (EJC) and any other partners in the IJ4EU fund are not responsible for the content published and any use made out of it.

 

Afaceri puturoase cu deșeuri verzi

Un drum îngust, de pământ, lung de câțiva zeci de metri și plin de gropi duce spre un câmp unde odată s-a făcut agricultură. În timp, locul s-a umplut cu zeci de tone de saci cu resturi din construcții, plastic sau anvelope, deșeuri îngropate. Fumul toxic degajat de gunoaiele arse ilegal aici se simțea până în București, la 25 km distanță.

Groapa ilegală de gunoi de la Bolintin-Vale, localitate cunoscută mai ales pentru tensiunile interetnice, are deja zece hectare. Este una dintre sutele de acest fel apărute în urma negocierilor deficitare pentru aderarea României la UE.

„Momentan, arderile au fost stopate”, ne spune Octavian Berceanu, activist și fost comisar general al Gărzii Naționale de Mediu din România.

În timp ce ne afundăm încălțările prin mizeria de la Bolintin-Vale, Berceanu ne explică faptul că anvelopele auto sunt printre cele mai incinerate deșeuri pentru că din ele se poate recupera metal.

„Cantitățile de anvelope aduse din Vest sunt impresionante. Apar pe hârtie ca marfă second-hand, dar dispar pe drum și sunt arse sau îngropate în balastiere. Ajung și la fabricile de ciment”, adaugă Berceanu.

Cimentiști și interpuși, popa și țârcovnicul

Micuța așezare Chișcădaga se află la zece kilometri de cetatea medievală a Devei, vestul Transilvaniei. Satul, pustiu și din cauza pandemiei de Covid-19 care îi ține pe oameni în casă, are propria-i fortăreață, fabrica de ciment HeidelbergCement.

Când plouă, cu greu faci diferența dintre norii plumburii și gazele toxice scuipate-n văzduh prin coșuri. Când nu plouă, un praf gri înghite Chișcădaga.

Concernul german HeidelbergCement, care deține în România trei fabrici, se clasează pe locul al doilea în lume la producția de ciment și pe locul al treilea la producția de betoane.

În curtea fabricii, un munte de anvelope. „Acum își fac stocuri”, ne zice un localnic. „În primăvară vor începe să le dea foc. Să vedeți atunci poluare”.

Fabrica de la Chișcădaga. Foto: Adrian Mogoș

Alte mormane de cauciucuri sunt ascunse între dealurile dimprejur. Anvelopele, dar și materiale plastice sau haine second-hand sunt arse pentru a se obține gaz necesar în procesul de fabricare al cimentului.

„Cimentiștii iau deșeuri prin interpuși. Ei sunt ca popa cu țârcovnicul. Popa e curat întotdeauna. Toate fabricile de ciment au în incintă un puiuț, o firmă tampon care face contractele. La Chișcădaga este Thermo Recycling”, explică un comisar al Gărzii de Mediu.

Una spunem, alta facem

Thermo Recycling este o afacere austriacă controlată de germanii de la HeidelbergCement care produce combustibil alternativ pentru cuptoarele fabricii de ciment.

Investiția a fost făcută de o firmă austriacă deținută de patronii Thermo Recycling. Purtătorul de cuvânt al HeidelbergCement România ne-a explicat însă că utilajele și hala sunt de fapt ale fabricii de ciment.

Întrebați ce gunoaie sunt arse la Chișcădaga, reprezentanții din Germania ai firmei ne-au asigurat că, în România, HeidelbergCement nu lucrează cu furnizorii care importă deșeuri.

Fabrica HeidelbergCement de la Chișcădaga (Foto: Adrian Mogoș)

„Contractele noastre conțin o clauză care obligă furnizorii să utilizeze numai deșeurile generate în România. În fiecare an, HeidelbergCement România solicită tuturor furnizorilor săi să semneze o declarație care să ateste că toate deșeurile livrate sunt generate în România”, a fost răspunsul companiei.

Aceste declarații sunt contrazise de controalele autorităților române. În primele zece luni ale anului 2021, mai multe transporturi cu deșeuri din Italia care aveau ca destinație Thermo Recycling au fost oprite la frontieră. La Chișcădaga urmau să ajungă și cantități mari de haine la mâna a doua găsite de Garda de Mediu în incinta unei firme.

Șase ani de anchetă și proces

Numele Thermo Recycling a fost menționat și într-o anchetă penală demarată în iunie 2016 după un control inopinat al Gărzii Naționale de Mediu asupra unui camion aflat în incintă. Acesta adusese, conform documentelor de transport din Italia, deșeuri din plastic și cauciuc.

Surpriza a apărut la verificarea mărfii. Comisarii au găsit gunoi municipal nesortat, dar și deșeuri medicale care, conform legislației europene, sunt deșeuri periculoase și au alt regim de export/import și neutralizare.

Inspecție Thermo Recycling 2016

Thermo Recycling a refuzat marfa, iar firma expeditoare din Italia și reprezentantul ei au fost trimiși în judecată. Procesul încă nu s-a finalizat. Am încercat să aflăm cum funcționează afacerea, dar fără succes. Și Thermo Recycling, și HeidelbergCement ne-au refuzat accesul în fabrică.

Procurorul care a instrumentat dosarul este Teodor Niță. Este specializat în infracțiuni de mediu și membru al Rețelei Europene a Procurorilor pentru Mediu, o structură a Uniunii Europene. El ne-a explicat că tehnologia fabricilor de ciment este învechită.

„Nu au filtre sau, dacă au, nu le folosesc că sunt scumpe. Iese fumul și plouă cu dioxine și furani. În jurul lor, e apocalipsa! Pământul e ars! Cancerele au crescut cu 300-500%, e un efect galopant! Un alt efect este cel economic. Cimentul iese din cuptoarele alea la 1.700-2.000 grade și nu la 2.300 cât trebuie. Și iese un ciment foarte prost, de aia cad autostrăzile”,  ne spune procurorul (foto).

Magistratul mai povestește că în ultimii zece ani a încercat să explice celor 11 miniștri ai Mediului că gunoiul folosit în industrie trebuie accizat, fiind un produs energetic.

„Răspunsul unei doamne ministru m-a făcut să-mi cadă tensiunea: Nu putem să facem lucrul ăsta pentru că s-ar supăra marii producători de ciment care au un lobby deosebit de puternic”.

Autoritățile au încercat să aibă un control mai mare asupra tipurilor de deșeuri arse în fabricile de ciment. Fabricile au fost nevoite în 2018 să-și monteze un sistem suplimentar online de monitorizare care detectează poluanții emiși în atmosferă și alertează autoritățile dacă se depășesc limitele admise.

Cu toate acestea, monitorizarea de dioxine și furani, substanțe extrem de toxice, se face o dată la șase luni, ne declară un comisar al Gărzii de Mediu. „Sunt foarte scumpe analizele de dioxine și furani și atunci ei ce fac? Înainte cu o săptămână să vină laboratorul, ard altceva”, adaugă oficialul care a dorit să-și păstreze anonimatul.

„Noaptea, când lumea doarme, fabricile de ciment deschid filtrele. Dimineața, medicii mai înregistrează vreo două cazuri de cancer”, confirmă și procurorul Niță.

Afacerile ilegale, consecința afacerilor legale

Un studiu din 2021 al Comisiei Europene arată că activitățile ilegale cu deșeuri sunt cauzate de firmele legale care acționează în acest domeniu care caută să-și reducă cheltuielile.

Același raport precizează că în state UE, precum Franța, Italia și Germania, cantități mari de deșeuri nepericuloase, dar și periculoase, dispar de pe piața legală.

Metoda cea mai des întâlnită în traficul cu gunoaie este rebotezarea acestora ca marfă second-hand. Astfel, deșeurile, în principal cele textile, electrice și electronice nu mai intră sub incidența legilor privind transferul de deșeuri.

Piața ilegală a deșeurilor este estimată la 3,7 -15,3 miliarde de euro anual, afacerile cele mai profitabile fiind cu deșeuri nepericuloase. Aceste date ne-au fost confirmate și de Europol. Purtătorul de cuvânt al instituției ne-a declarat că „atunci când vorbim despre traficul ilegal de deșeuri, vorbim și despre o economie subterană, corupție, falsuri în acte și spălare de bani.”

Reprezentantul Europol ne-a mai spus că, din punct de vedere al afacerilor ilegale cu deșeuri, spațiul Schengen reprezintă o problemă din că nu există granițe care să oprească infractorii. În Schengen, transporturile de deșeuri nu sunt verificate sistematic, ci prin sondaj, fapt care ne-a fost confirmat și de Zoll-ul german.

Pericolul din second-hand

Un raport al Ministerului Român de Interne din august 2021 atrage atenția că la frontieră se face greu diferența dintre deşeuri şi bunuri second-hand.

„Odată ajunse la frontiera cu România, marfa este declarată deșeu la ANAF pentru ca importatorul să nu plătească taxe. Când transportul este interceptat de Garda de Mediu sau Poliție, marfa este declarată second-hand pentru că nu are documente de transfer ca deșeuri”, explică un comisar al Gărzii de Mediu.

Procurorul Niță ne povestește că într-un caz a găsit prezervative folosite ce figurau ca marfă second-hand, iar în altul, în marfa pusă deja la vânzare a fost identificat permetrin, un insecticid care produce afecțiuni neurologice.

Și produsele electronice și electrocasnice second-hand importate trebuie însoțite de o garanție de șase luni de funcționare. Asta nu s-a întâmplat, cel mai probabil, în cazul unei firme din Reghin unde au fost găsite 12 tone de astfel de produse.

Parchetul a deschis o anchetă în august 2021 și a s-a luat măsura returnării deșeurilor în Germania. Am identificat sursa mărfii și am ajuns la un centru de donații al Bisericii Luterane din Kronach, landul Bavaria, și la o firmă de dezmembrări din locuințe din Sonnefeld, o localitate învecinată.

Reprezentanții centrului de donații au refuzat să facă vreun comentariu, iar cei din Sonnefeld ne-au declarat că au fost verificați de autoritățile germane și pot dovedi cu documente și fotografii că marfa lor era second-hand.

Pe perioada investigației, am identificat  mai multe transporturi de deșeuri din Germania considerate ilegale de către autoritățile române.

„Colectorul de deșeuri din Germania plătește o grămadă de bani să neutralizeze deșeurile și astfel are un profit mic. În momentul în care le exportă, profitul crește exponențial. În loc să plătească 4-500 de euro/tonă pentru neutralizare, plătește 200-300 de euro pe tonă către un transportator dintr-o țară din Europa de Est. Acolo se pierde urma deșeurilor”, explică Berceanu (foto).

Conform legislației europene, când autoritățile unui stat descoperă un transport de deșeuri prezumtiv ilegal sunt obligate să le notifice pe cele din țara de origine a mărfii.

Germania este cel mai industrializat stat UE și apare în toate statisticile ca fiind cel mai performant din lume în domeniul reciclării. Mii de tone de deșeuri au fost expediate spre România, așa că am solicitat Agenției Federale de Mediu un punct de vedere.

Harald Junker, un reprezentant de seamă al Agenției, ne spune că autoritățile de la București nu notifică Germania legat de transporturi ilegale. În plus, el susține că și informațiile Europol nu se bazează pe suficiente date.

După patru luni de corespondență electronică aflăm cu stupoare că nu au existat exporturi ilegale către România în ultimii ani. Însă documentele la care am avut acces demonstrează contrariul, multe informații ajungând chiar și la instituția federală.

Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase

„Criminalitatea împotriva mediului provoacă daune semnificative pentru sănătatea umană. Traficul de deșeuri demonstrează amploarea problemei. Traficanții se bazează foarte mult pe utilizarea documentelor frauduloase”, atrage Europol atenția.

Cu acte mânărite a fost prins și Markus Dambeck, un afacerist neamț care și-a deschis în urmă cu 14 ani în România firma RIGK – Societate pentru Preluarea Ambalajelor Industriale și Comerciale din Plastic SRL. Asociatul unic este RIGK Gmbh din Germania, managerul ambelor firme fiind Dambeck.

În noiembrie 2021, Dambeck și RIGK SRL au fost condamnați pentru import ilegal de deșeuri. Patronul a primit doi ani de închisoare cu suspendare, iar firma, o amendă penală de 20.000 de euro. Codului penal român pedepsește cu închisoare de la doi la șapte ani operaţiunile ilegale de import, iar în anumite condiții, pedeapsa poate ajunge și la 20 de ani.

RIGK România a cumpărat 204 tone de ambalaje de plastic de la RIGK Germania în perioada 2018 – 2019. Deșeurile urmau să fie reciclate la firma din România, așa cum reieșea din documentul de transport. În schimb, au fost doar depozitate temporar la sediul RIGK și ulterior transportate într-un alt oraș pentru reciclare.

„Destinația reală a fost schimbată pe teritoriul național, documentația europeană de însoțire fiind de asemenea înlocuită”, se arată în hotărârea instanței.

În fața judecătorilor, Dambeck a recunoscut circuitul deșeurilor, dar a declarat  că se face vinovat de încălcarea vreunei legi, nici românești, nici europene. El a justificat expedierea deșeurilor importate în alt oraș din cauză că firma sa nu avea nici instalație de reciclare și nici autorizație de mediu să facă acest lucru. Magistrații au considerat că scuzele lui Dambeck nu justifică încălcarea legii.

Importul și transferul de deșeuri „verzi” pe teritoriul României se face începând din 2016 numai în scopul valorificării instalaţii autorizate. Deșeurile„ verzi”, denumite și deșeuri nepericuloase, sunt deșeurile solide din plastic, materiale plastice sau amestecuri de materiale plastice care nu sunt amestecate cu alte deșeuri și trebuie să fie preparate conform unor anumite specificații.

Dambeck a fost de acord să presteze muncă în folosul comunității,  așa că judecătorul i-a suspendat pedeapsa. Nemulțumit de sentință, a făcut apel. Am încercat să aflăm de la afacerist cum a ajuns să fie condamnat. Ne-a declarat, printre altele, că este „o victimă a autorităților române care încearcă să-i închidă afacerea”.

Ruta Germania – România – Germania – Polonia – Germania

Aceeași idee cum că autoritățile române au ceva împotriva afacerilor cu deșeuri, prezumtiv legale, a vehiculat-o și managerul companiei germane Melor Edelmetall-Recycling GmbH.

Melor, care face și obiectul unei investigații transfrontaliere Greepeace, a exportat în România în 2021 pe cale maritimă aproape 900 de tone tone de deșeuri, conform datelor Poliției de Frontieră.  Procurorul care anchetează cazul spune că sunt 1.860 de tone.

Sursa foto: Garda de Coastă din România

Hamburg. Al treilea port ca mărime din Europa. Milioane de containere cu mărfuri pleacă anual de aici. Printre ele, și deșeuri. Aici au fost încărcate pe vapor deșeurile Melor ajunse în România în zeci de containere perioada martie – mai 2021.

Destinația containerelor era firma prahoveană Otodix SRL, dar marfa a fost oprită în portul Constanța, returnată expeditorului și a fost întocmit un dosar penal pentru transfer ilegal de deșeuri.

Otodix, deținută și administrată de Sorin George Păduraru, face și exporturi de deșeuri. În mai 2021, două containere trimise spre Malaezia au fost interceptate în același port.

Afacerea Melor – Otodix a fost intermediată de o firmă belgiană. Unul dintre cei trei patroni, un cetățean olandez de origine chineză, a înființat împreună cu șeful Otodix o firmă de recuperare a materialelor reciclabile.

Sediul social al SC Otododix SRL. Foto: Adrian Mogoș

Am pornit pe urma deșeurilor și am încercat să aflăm ce spune managerul Melor despre returnarea mărfii sale. Nu a răspuns solicitării, așa că l-am vizitat la sediul firmei aflat la 20 de km de Hamburg. Inițial, un reprezentat al companiei ne-a spus telefonic că știe despre ancheta penală din România, dar nu dorește să facă niciun comentariu.

La puțin timp, managerul și-a făcut nervos apariția. Se face că nu știe de vreun dosar penal. Apoi, brusc spune că de luni de zile nu mai suportă acest subiect și că „românii au demarat ei ceva acolo, dar în lipsa oricărei analize”.

Am consultat analiza de laborator, făcută la cererea Parchetului, despre care managerul Melor susține că nu există. Deșeurile expediate erau un amestec de plastic, lemn, hârtie, baterii și acumulatori, aliaje cupru și aluminiu, izolație azbest și cauciuc, ceea ce contravine legii.

Concluzia: unele deșeuri erau periculoase. Amestecul de gunoaie urma, cel mai probabil, să fie incinerat în România, ne-a spus o sursă din Garda de Mediu. În plus, un polițist care a lucrat la caz ne-a confirmat că Melor are calitatea de suspect în ancheta penală demarată. 

Deșeurile Melor, inspectate în portul Constanța

Sorin George Păduraru a refuzat în mod constant, sub diferite pretexte, să fie intervievat. Pe de altă parte, șeful Melor ne tot repetă că toate deșeurile sale sunt curate și invocă legalitatea unei contaminări a deșeurilor de până la șase procente.

„Este fals”, ne asigură Erwin Verheuge, inspector-șef în cadrul Poliției belgiene și autor al unui manual pentru Comisia Europeană despre transporturile de deșeuri.

Pentru a fi considerat contaminat, un transport trebuie să conțină maximum șase procente de deșeuri „verzi” amestecate. Această marjă nu este acceptată în toate statele UE,  dar procentul nu se referă și la deșeurile periculoase. „Este suficient ca într-un transport să se găsească câteva baterii și/sau bucăți de azbest pentru a fi considerat unul ilegal”, detaliază ofițerul.

Urmărind traseul deșeurilor returnate de autoritățile române am aflat că au ajuns la finalul lunii iunie 2021 în portul Hamburg unde au fost descărcate.

Trei luni târziu, un transport suspect de deșeuri trimis de Melor a fost oprit la frontiera germano-polonă. În acte erau trecute „fibre sintetice”, dar inspecția autorităților poloneze a scos la iveală că deșeurile erau un amestec de metal, cauciuc, părți electronice, plastic și cabluri. Exact ce au găsit și autoritățile române.

Din documentele la care am avut acces reiese că intermediarul transportului a fost aceeași firma belgiană. Potrivit datelor Agenției de Mediu din Bruxelles, aceasta nu este înregistrată ca dealer/colector/broker de deșeuri în regiunea capitalei belgiene și nu are autorizație de mediu pentru depozitarea sau tratarea deșeurilor la adresa menționată în documentele de transport.

Am solicitat autorităților poloneze detalii despre transport. Inițial au negat existența acestuia, dar puse în fața dovezilor pe care le aveam au admis că deșeurile, considerate ilegale de către Inspectoratul pentru Protecția Mediului din Polonia, au fost oprite și ulterior returnate către Melor în noiembrie 2021.

Birocrație excesivă, lipsă de strategii

Decizia Chinei de a interzice în 2018 importurile anumitor tipuri de deșeuri a produs un tsunami la nivel mondial. UE trimitea în China 85% din deșeurile sale de plastic, dar în urma măsurii restrictive exportul s-a înjumătățit.

Treptat, România, Polonia sau Bulgaria, au devenit tot mai atractive pentru afacerile ilegale cu deșeuri în care se învârt miliarde de euro.

„Principalele motive pentru care statele membre UE mai slab dezvoltate sunt țări de destinație ale deșeurilor sunt legate de: existența unor formalități vamale reduse la minimum, nivelul limitat de control al autorităților, nivelul ridicat de corupție, precum și faptul că eliminarea deșeurilor se realizează mai ieftin”, se arată într-un raport din august 2021 al Ministerului român de Interne.

În timpul documentării am aflat că autoritățile române nu au idee care este cantitatea exactă de deșeuri care intră în țară. „Europa nu are capacități suficiente de stocare, depozitare și neutralizare a deșeurilor. Din păcate pentru România, multe dintre ele ajung aici. Acest fapt a luat prin surprindere autoritățile. Am găsit funcționari publici și oameni de afaceri implicați în structuri de crimă organizată. Banii ajung și la politicieni”, susține Berceanu.

Lipsa de coerență în politicile României a fost observată și la nivel european. Un raport al Consiliului UE din 2019 dezvăluie că în România nu există o lege unică care să reglementeze chestiunile referitoare la deșeuri. Sunt 70 de legi care fac referire la deșeuri, ceea ce înseamnă haos birocratic. Există cazuri când aceeași infracțiune în materie de deșeuri este pedepsită diferit de legi diferite.

Nu există judecători specializați, numărul procurorilor care cunosc domeniul deșeurilor este foarte mic, iar Poliția nu dă o importanță deosebită infracțiunilor din acest domeniu. Condamnările sunt puține, pedepsele mici, iar unii procurori nu par să nu înțeleagă cum funcționează în acest domeniu rețelele de crimă organizată.

„Piata deșeurilor ilegale din România bate piața drogurilor. Nu este o glumă, nici o afirmație hazardată. Deșeurile sunt mult mai multe, mai periculoase și mai bănoase. Cred că legislația a rămas în urmă. Peste 10-15 ani vom deveni o țară depozit de gunoi al Europei unde oamenii noștrii o să trăiască precum șobolanii printre munții de gunoaie”,  este de părere procurorul Niță.

Lupta pe statistici

Zeci de ani puturoasele autorități române nu au strâmbat din nas la izul afacerilor cu gunoaie. În urma nenumăratelor semnale de alarmă, au luat până la urmă decizia ca din februarie 2022 deșeurile să intre numai prin 15 puncte de trecere a frontierei. Dar este România pregătită să controleze aceste afaceri odată intrată în Schengen?

Timp de 19 ani, Poliția de Frontieră nu a avut o statistică privind deșeurile, cu toate că ar fi trebuit să aibă astfel de date. Apoi, în 2020 au avut câteva cazuri, iar în primele zece luni ale lui 2021 au stăvilit aproape 14.000 de tone care nu îndeplineau condiţiile legale de intrare în România.

Chiar dacă dă bine în statistici, nu toate aceste transporturi au fost cu probleme. Cazul unor barje cu mii de tone de fier vechi care tranzitau România dinspre Bulgaria spre Turcia este elocvent.

După ce încărcătura (foto) a fost pusă pe mal, s-a dovedit că procentul impurităților era foarte mic, așa că Garda de Mediu a dat undă verde transportului, ceea ce i-a nemulțumit profund pe cei de la Frontieră.

Doi saci, și nici aceia plini, de impurități dintr-un munte de fier vechi

Garda Națională de Mediu a efectuat în 2021, aproape 3.000 de controale legate de transferul deșeurilor, a făcut 34 de sesizări penale și a dat opt amenzi în valoare totală de cca. 58.000 de euro. În plus, a interzis unui număr de 142 de transporturi să intre în țară. Statistica mai arată că patru transporturi cu deșeuri de aluminiu din România nu au fost acceptate în Turcia.

Piața ilicită a deșeurilor este un fenomen îngrijorător la nivel mondial, reiese dintr-un raport din noiembrie 2021 al Global Initiative Against Transnational Organized Crime (GI-TOC), o organizație mondială formată din 500 de experți.

Datele GI-TOC arată că la nivel global sunt generate anual aproximativ două miliarde de tone de deșeuri plastice, dintre care doar aproximativ 13,5% sunt reciclate. Piața mondială a deșeurilor plastice reciclabile, estimată pentru 2022 la peste 44 de miliarde de euro, nu poate fi ignorată de grupările infracționale.

Raportul atrage atenția asupra următoarelor destinații ale deșeurilor ilegale ca urmare a deciziei Chinei din 2018: „România în special înregistrează deja un flux substanțial de deșeuri din plastic din țările UE, deși are a doua cea mai mică capacitate de reciclare din Europa. Polonia primește deșeuri din UE și din Regatul Unit care sunt declarate eronat drept reciclabile”.

Potrivit GI-TOC, UE are din 2020 o capacitate de reciclare de 8,5 milioane de tone pe an, mult sub cantitatea anuală pe care o produce, aproximativ 53 de milioane de tone. Germania se numără printre țările care exportă cele mai multe deșeuri, fiind urmată de Franța și Italia.

Să treacă deșeurile!

În 2007, statele membre UE au semnat Tratatul de la Lisabona, printre  obiectivele Uniunii menționate în document fiind și eradicarea transferurilor ilegale de deșeuri până în 2020.  Suntem în 2022, iar fenomenul este departe de a fi eradicat.

După ce pandemia de Covid-19 a început să facă ravagii și a fost instituit primul lockdown, Comisia Europeană a trimis un document țărilor membre prin care cerea ca transporturile de deșeuri să aibă cale liberă, asemenea transporturilor cu hrană sau combustibil.

Oficialii UE au considerat că firmele care se ocupă de deșeuri furnizează un serviciu esențial societății, astfel că ele gunoaiele trebuie transferate din Vest în Est fără întârziere „pentru a deveni resursa pentru o altă industrie sau pentru a obține cel mai adecvat tratament în UE. Acest lucru este benefic pentru protecția sănătății și a mediului”.

Comerțul cu deșeuri pe filiera Vest – Est a existat și înainte de căderea Cortinei de Fier. O afacere a Securității de la sfârșitul anilor ’80 a periclitat grav sănătatea românilor și a fost la un pas să distrugă Delta Dunării. Din 4.000 de tone de reziduuri extrem de toxice, 2.400 de tone au fost donate primăriei Sulina de o firmă străină.

La începutul anilor 1990, petrolierul românesc în care mai erau depozitate deșeurile toxice a dispărut definitiv. Nici acum nu se știe ce s-a întâmplat cu el.

În prezent, tranzacțiile cu deşeuri au ca actori atât „gulere albe”, cât și rețele transfrontaliere de crimă organizată. Lupta împotriva acestor afaceri pare pierdută din cauza reticenței la nivel mondial de a digitaliza sistemul de monitorizare al gunoaielor verzi. Digitalizarea înseamnă mai puțini bani negri care alimentează corupția.

The production of this investigation is supported by a grant from the IJ4EU fund. The International Press Institute (IPI), the European Journalism Centre (EJC) and any other partners in the IJ4EU fund are not responsible for the content published and any use made out of it.

Documentar DW: Banii nu au miros. Miliarde din deșeuri

Deutsche Welle a publicat documentarul Banii nu au miros. Miliarde din deșeuri ca parte a unui proiect pentru jurnaliști freelanceri finanțat de Investigative Journalism for Europe – IJ4EU.

Autorii sunt Lavinia Pitu-Schwartz și Adrian Mogoș.

Varianta în limba română poate fi vizionată AICI. În limba germană, materialul jurnalistic a fost publicat în cadrul emisiunii Reporter – Das Milliardengeschäft mit illegalem Müll și poate fi urmărit AICI.

Un canadian a expediat firmei sale din România sute de tone de haine putrezite

Vorba străveche precum că marțea sunt trei ceasuri rele n-a fost doar o superstiție pentru un afacerist tanzanian din Târgu Mureș.

Portul Constanța Sud – Agigea. Marți, 11 ianuarie 2022. Trei containere încărcate cu aproape 77 de tone de haine second-hand au fost luate la puricat de Frontieră, Vamă, Garda de Mediu și Protecția Consumatorului.

În urma verificărilor, autoritățile au stabilit că marfa ce apărea în documentele de import/export ca fiind haine la mâna a doua spălate cu detergent, erau de fapt putregaiuri.

De aceea, s-a dispus interzicerea efectuării transferului de deșeuri pe teritoriul României. Trei zile mai târziu, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Constanța a decis să percheziționeze firma importatoare.

Marfa oprită-n port era doar vârful aisbergului. Într-un depozit din Târgu Mureș au descoperit aproximativ 500 tone de deșeuri din haine second-hand.

Hainele, care se presupune că ar fi ajuns pe piața second-hand, erau murdare, rupte, nu fuseseră deloc curățate, dezinfectate sau supuse procesului de dezinsecție, precizează Poliția de Frontieră. În plus, erau depozitată în condiții insalubre și aveau un puternic miros de mucegai.

Cele 77 de tone de haine vechi, printre care și șase tone de pantaloni de trening, fuseseră expediate de firma Samtex înregistrată în orașul Richmond Hill, provincia canadiană Ontario. Destinatarul, SC Best Choise SRL din Târgu Mureș.

„Echipa de control a constatat că în containere se afla îmbrăcăminte cu un grad avansat de uzură, nefiind supusă procesului de curățare, dezinfecție şi dezinsecție”, preciza Poliția de Frontieră.

Am urmărit, folosind site-uri online specializate, traseul unuia dintre cele trei containere plecate din Canada spre România.

FFAU2074670 și-a început călătoria pe pe 26 august 2021 într-un depou feroviar din Toronto unde a și fost sigilat, după cum reiese din actele de transport.

După o zi la rampă, FFAU2074670 a fost expediat cu trenul spre Montreal unde, pe 6 septembrie, a fost încărcat pe nava MSC Brianna. Zece zile mai târziu, portcontainerul a ajuns în portul Gioia Tauro din regiunea italiană Calabria.

Aici a fost mutat la data de 23 septembrie pe MSC Jemima care l-a dus până la destinație: portul Constanța. Pe 1 octombrie a fost descărcat și depozitat în incinta portului.

După luni de zile ferecate-n întuneric, hainele second-hand din Canada au văzut lumina zilei pe 11 ianuarie 2022 când vameșii au deschis containerele ce urmau să ajungă la Best Choise SRL.

Firma are obiect de activitate este comerțul cu ridicata de haine și încălțăminte și a fost înființată în februarie 2004.

Potrivit anchetatorilor, tot de atunci a fost implicată în importul de haine la mâna a doua din Canada. Asociați sunt tanzanianul Azeem Asgarali Kara, în vârstă de 62 de ani, și românca Erzsèbet Erika Keresztes, de 43 de ani.

Ambii sunt și administratori, Kara fiind cel care controlează firma prin cele 80 de procente pe care le deține. Tanzanianul, care a domiciliat și la Budapesta, a intrat în afacere în aprilie 2010 plătind doar 160 de lei actualei sale partenere.

Pe o rețea de socializare, Kara menționează că este patronul Semtex Export din Canada, expeditorul hainelor oprite în portul Constanța.

The production of this investigation is supported by a grant from the IJ4EU fund. The International Press Institute (IPI), the European Journalism Centre (EJC) and any other partners in the IJ4EU fund are not responsible for the content published and any use made out of it.

Raport MAI privind combaterea transporturilor ilegale de deșeuri

Un raport al Consiliului UE scoate la iveală faptul că Poliția Română nu are niciun fel de statistici privind infracțiunile în materie de deșeuri pentru perioada 2013-2014.

În perioada 2015-2017, potrivit documentului, au fost sesizate 71 de infracțiuni privind deșeurile, o medie de 0,0040 % din totalul infracțiunilor.

Nu este de mirare, având în vedere că numai 180 de polițiști, dintr-un total de aproximativ 50.000, au competenețe în materie de protecția mediului.

Lor li se adaugă cei 450 de comisari la nivel naţional care trebuie să supravegheze aproximativ 80.000 agenți economici cu impact asupra mediului.

La Ministerul Public, infracțiunile în materie de deșeuri reprezintă un procent scăzut din totalul infracțiunilor. În perioada 2012- prima jumătate a anului 2018, au fost soluționate 1518 dosare.

Din acestea doar 13 au fost trimise în judecată. În același interval de timp, DIICOT a înregistratr 12 cauze și nu a întcomit niciun rechizitoriu.

Aceste date lipsesc din evaluarea Ministerul român al Afacerilor Interne privind „Activitățile desfășurate și rezultatele obținute la nivel național pe linia combaterii transporturilor ilegale de deșeuri”.

Citiți raportul AICI.

Regulamentul UE privind transferurile de deșeuri

Regulamentul (CE) Nr. 1013/2006 al  PARLAMENTULUI EUROPEAN și al CONSILIULUI din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri stabilește procedurile și regimurile de control pentru transferul de deșeuri, în funcţie de originea, destinaţia și ruta transferului, de tipul de deșeu transferat și de tipul de tratament care se aplică deșeului la destinaţie.

Regulamentul se aplică transferurilor de deșeuri:
(a) între state membre, în interiorul Comunităţii sau în tranzit prin ţări terţe;
(b) importate în Comunitate din ţări terţe;
(c) exportate din Comunitate în ţări terţe;
(d) aflate în tranzit pe teritoriul Comunităţii, în drum din sau spre ţări.

Regulamentul poate fi consultat AICI.

Raport GI-TOC „Plastic pentru profit”

Piața ilicită a deșeurilor este un fenomen îngrijorător la nivel mondial, reiese dintr-un raport din noiembrie 2021 al Global Initiative Against Transnational Organized Crime (GI-TOC), o organizație mondială formată din 500 de experți.

Datele GI-TOC arată că la nivel global sunt generate anual aproximativ două miliarde de tone de deșeuri plastice, dintre care doar aproximativ 13,5% sunt reciclate.

Piața mondială a deșeurilor plastice reciclabile, estimată pentru 2022 la peste 44 de miliarde de euro, nu poate fi ignorată de grupările infracționale.

Raportul poate fi descărcat AICI.